Ceasurile etanse (antiacvatice)
Sunt acele tipuri de ceasuri care rezista la patrunderea apei in interiorul carcasei, in diferite conditii, stabilite si reglementate de Organizatia Internationala de Standardizare ISO.
De exemplu, ISO 2281stabileste standardul general al rezistentei la apa a ceasurilor, iar ISO 6425, stabileste si reglementeaza standardul ceasurilor etanse pentru scufundatori.
Ceasurile etanse trebuie marcate corespunzator prin inscriptia etanche, water resistant, wasserdicht, eventual urmate de o cifra, care indica in ce conditii sunt rezistente la apa si la ce presiune.
Clasificarea rezistentei la apa a ceasurilor:
-fara marcaj: nu este rezistent la apa (udati ceasul pe propriul risc)
-water resistant 30 m = 3 atm. sau bar: potrivit pentru utilizarea zilnica, rezistent la stropire, nu este potrivit pentru inot si scufundari;
-water resistant 50 m = 5 atm. sau bar: potrivit pentru inot de suprafata si pescuit;
-water resistant 100 m = 10 atm.sau bar: potrivit pentru surf recreational, inot, sporturi de apa;
-scufundari (diving) 100 m, 200 m, 300 m, atm. sau bar: potrivit pentru scufundari marine, cifra indica adancimea, timpul si presiunea apei care nu afecteaza ceasul;
-scufundari (diving) 300 m+, atm. sau bar, cu amestec de gaz: potrivit pentru scufundari intr-un mediu imbogatit cu heliu.
In continuare, vom vorbi despre ceasurile pentru scufundari 300+ cu supapa de heliu si despre utilitatea acesteia.
La scufundarile profunde aerul atmosferic este practic inutilizabil, deoarece azotul din el devine toxic pentru organism.Cand vorbim despre scufundari profunde, ne gandim la scufundari la o adancime mai mare de 60 m. Pentru a se efectua lucrari la astfel de adancimi, scufundatorii profesionisti se instaleaza pentru cateva zile într-un clopot. În interiorul acestuia circula un amestec de gaze, printre care si heliul.Pe masura ce clopotul este coborat in adancime, presiunea din interior este marita în mod treptat pentru a o atinge pe cea a apei de la adancimea de lucru. Scufundatorul, aflat în interiorul clopotului, este coborat pana la adancimea de interventie, dupa care el iese din clopot.
Odata lucrarile terminate, scufundatorul revine în clopot, care este ridicat la suprafata apei. Amestecul de gaze din clopot este readus apoi la presiunea atmosferica. In acest moment se intervine asupra supapei de heliu a ceasului, pentru a permite heliului sa iasa din interiorul carcasei ceasului.
Deoarece atomul de heliul este foarte usor, aflandu-se si sub presiune, patrunde în interiorul carcasei ceasului prin garniturile de etansare. Cand presiunea amestecului de gaze revine la cea atmosferica, presiunea heliului acumulat în carcasa poate sa impinga în afara geamul ceasului, motiv pentru care este necesar ca heliul sa fie eliminat, ceea ce se face simplu, prin deschiderea temporara a supapei de heliu.
De remarcat este si faptul ca ceasurile pentru scufundatori, trebuie sa reziste la o presiune de cel putin 8 bari ( de preferat 20 bari), chiar daca presiunea sau temperatura apei variaza in timp.
Acestea trebuie sa aiba:
- o carcasa din otel inoxidabil;
- cadran usor de citit(fosforescent);
- minutar bine vizibil;
- curea reglabila, suficient de lunga, pentru a fi atasata peste maneca costumului de scufundator.
De fiecare data cand se intervine pentru reparatie asupra acestui tip de ceas, este obligatorie refacerea etanseitatii prin inlocuirea tuturor garniturilor.